Liniste

"Atita liniste-i in jur de-mi pare ca aud
cum se izbesc de geamuri razele de luna.
In piept
mi s-a trezit un glas strain
si-un cintec cinta-n mine
un dor,
ce nu-i al meu
Se spune, ca stramosii care au murit fara de vreme,
cu singe tinar inca-n vine,
cu patimi mari in singe,
cu soare viu in patimi,
vin,
vin sa-si traiasca mai departe
in noi
viata netraita.
Atita liniste-i in jur de-mi pare ca aud
cum se izbesc de geamuri razele de luna.
O, cine stie- suflete'n
ce piept iti vei cinta
si tu odata peste veacuri
pe coarde dulci de liniste,
pe harfa de'ntuneric-
dorul sugrumat-
si frinta bucurie de vieata? Cine stie?Cine stie?"