Tremură munţii
Ca şi cum i-ar cînta cineva,
Pescăruşul stă nemişcat în aer
Ca şi cum ar fi într-adevăr ceva şi cineva.
Şi în nesufocare, aer.
……………………………………………..
Îmi arde codrul tăiat şi uscat,
Ca o flacară îmi arde codrul tăiat şi uscat,
Frigul acestei femei
Care mă ninge.
2 comentarii:
Cu toate ca nu sunt fan Nichita Stanescu , ce ai ales tu este superb. iar fotografia aleasa se potriveste de minune. Nu-l iubesc pe NS pentru ca mi se pare prea rece, prea distant prea arogant si prea ermetic. Dar pe cine alege astfel de versuri nu am cum sa nu-l apreciez.
Rece, distant, arogant, ermetic. Asta da caracterizare pentru ceea ce inseamna Nichita Stanescu. Este ca si cand un fanfaron ca Patapievici il arunca la cos pe Eminescu. Una este sa nu-ti placa si alta este sa nu-l intelegi. Si macar daca a-i stii unde se pun virgulele poate ca atunci a-i intelege si pe Nichita. Biet ratacit !
Trimiteți un comentariu