Ciocârila sufletului meu !

Vânare de vânt ! ! !

IMPREUNA!

Nu stiu daca e mentiune sau premiu. Nu am vazut clar, inca nu vad clar. Dar cu siguranta este un cistig. Un mare cistig." Am invatat impreuna sa vorbim, sa mergem printre oameni fara ca acestia sa arunce flacari prin ochi, fara sa faca doi pasi in directie opusa, fara sa scape nici unul din cuvintele folosite de ei prea rar, insa noua prea cunoscute. Am invatat colinzi.Si am invatat sa colindam. Am invatat sa asteptam Craciunul.Am invatat sa fim copii.Si...am invatat sa visam. Nu e mult, nu e nici putin e necesar. Am fost fericiti in fiecare loc unde am putut arata cite ceva din tot ceea ce am invatat. Noi nu intelegem multe lucruri, dar ceea ce nu intelegem simtim. De pilda nu prea stim noi cine este el, desi ni s-a spus, dar stim ca l-am colindat pe Radu Duda. Stim ca este un om important, si am simtit ca, pentru citeva momente noi am fost importanti." Asta gindesc ei, si daca e doar o mentiune sau un premiu, nu stiu. Nu vad clar.Dar ceea ce stiu cu siguranta e toatea astea sint un CISTIG!

C O L I N D

S-ajungeţi
multe sări frumoase
ca sara din ia sară
şi ca ziua de mâne !

Intimplare!

"Ciudat"... Elevii aveau de facut o compunere in care trebuia sa descrie un personaj apropiat. Ma opresc asupra unei lucrari cu titlul "......ciudat". Am citit compunerea nu fara curiozitate, pentru ca totusi, o domnisoara la 14 ani e marcata de ciudatul din jurul ei, in asa masura incit face acest lucru cunoscut sub diferite forme.Tot ce am reusit sa deslusesc, a fost acest "ciudat" pentru ea, acelasi firesc al ei de peste inca 10 ani.Ignoranta, superficialitatea, pretul scump al fiecarei clipite, alegerile noastre care de fapt nu ne apartin, trairile noastre, slabiciunea/ puterea, "asumarea"..Acest ultim cuvint l-am introdus eu, ea o sa-l invete ceva mai tirziu.Toate astea le-a adunat intr-un personaj, (asa se cerea) dar mi-a marturisit ca" o macina gindurile astea...., ca ar vrea sa descopere cum e pe lume, daca e asa sau e altfel, daca in jurul nostru sint oameni pentru ca sint, sau ei sint numai din dorinta noastra ca ei sa fie...etc." tot ce i-am putut spune, tot ce mi-am putut spune, a fost ca............adevarul e ca nu i-am raspuns, suficient ca mi-am raspuns mie. Ea, o sa-si raspunda singura ceva mai tarziu, cind " ciudatul" va deveni firesc.

ETERNUL NICHITA

Tremură munţii

Ca şi cum i-ar cînta cineva,

Pescăruşul stă nemişcat în aer

Ca şi cum ar fi într-adevăr ceva şi cineva.

Şi în nesufocare, aer.

……………………………………………..

Îmi arde codrul tăiat şi uscat,

Ca o flacară îmi arde codrul tăiat şi uscat,

Frigul acestei femei

Care mă ninge.

1 dec.

1 Decembrie. Se merge la Alba Iulia. Cu cit mai multa lume, cu atit mai bine. E frumos la Alba, mincam sarmale si bem vin. E moca. Mai ascultam un tipat ce seamana a cintec,evident orice altceva numai un cintec patriotic nu, socializam cu cei din dreapta noastra ca par oameni de treaba si plecam acasa. Frumos la Alba de 1 decembrie. O sa mergem si anul viitor. Poate o sa ne luam si copiii, nu de alta, dar sa vada si ei...
-Ce?
- Cum ce?Sarbatoarea...
-AH! Sarmanii stamosii nostrii se intorc in mormint, cu spatele spre noi.

“Mi-am furat trupul de copil, l-am înfăşat şi l-am pus într-un coş împletit,
şi l-am azvârlit în fluviu să se ducă şi să moară în deltă.
Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos,
mi-a venit cu el în braţe tocmai acum!”