La ultima dezbatere cu amurgul,a fost cam plictisit. N-a vorbit prea mult, era ingindurat si mai rosu ca niciodata. Mi-a marturisit ca a avut o zi proasta, ca-l deprima toamna tot mai mult, ca-si vede in zori cutele de pe obraji. Ca simte tot mai putin, ca nu-si doreste mai nimic. Ca zilele se termina banal de repede, ca si-a pierdut notiunile. Ca nu mai stie nici punctele cardinale, ca nu mai distinge culorile, si-a pierdut gustul...atit mi-a spus. A urmat o vesnicie de tacere. Dar eu l-am inteles.